Atingeri ...
Atingerea este o nevoie prezentă în viața noastră indiferent de vârstă. Este atât de vie, de colorată, de bogată în trăiri, senzații, emoții, o puternică energie ce poate aduce cu ea alinare, încredere, dezvoltare .
Copilăria este marcată de atingeri, sunt un reper pentru recunoaștere, apreciere, acceptare din partea celorlalți. Orice atingere de orice tip este memorată și accesată inconștient la vârste mari. Polaritatea atingerii pentru copil este definitorie, dacă a atingere pozitivă îi oferă stabilitate, încredere, iubire, una negativă îl face să trăiască respingerea, neacceptarea.
Odată cu vârsta lucrurile oare se schimbă?
Odată cu vârsta atingerile nu mai sunt o prioritate, nu le conștientizăm importanța însă ele ne sunt atât de necesare, atât de vitale pentru o viață echilibrată. Ele sunt tot mai rare,încărcate emoțional diferit în funcție de tipul atingerii, fie că este vorba de o mângâiere sau poate că este vorba de o lovitură, le trăim, le acceptăm și le memorăm. Frica de respingere este prezentă și ea, iar pentru a evita această situație adulții se retrag, devin singuratici și uneori depresivi. Însă la vârsta adultă ai capacitatea de a schimba lucrurile, ai posibilitatea să te lămurești cu ceea ce nu este acceptat de tine sau de ceilalți, poți lămuri situția încât te poți schimba sau poți încheia o relație cu cineva.
Oferă și primește atingeri sincere și nelimitat ca semn de recunoaștere, fără a cenzura comportamentele sau atitudinile pentru că astfel tingerile devin recunoașteri parțiale ale persoanei.
Dacă în viața de zi cu zi te hrănești cu alimente bogate sau mai puțin bogate caloric atunci hrănește-te și cu atingeri bogate în ,,calorii psihologice”.
Atingerile sunt nelimitate, așa că lasă deoparte rigiditatea de adult și hrănește-te cu ele.

🧚‍♂️🧚‍♂️🧚‍♂️

Eu și tu... două suflete răzlețe într-o lume haotică..suntem ca doua mici note într-o simfonie... doua suflete ce vibrează la unison..eu si tu..

Aveam totul când nu aveam nimic, 
Am dus lipsuri cînd aveam de toate.
Am fost moartă, chiar când am trăit...
Am fost vie când eram pe moarte...
Am ales ce a fost mai rău  din bune.
Mi s-a dat ce-a fost mai bun din rău..
M-am pierdut și m-am regăsit pe mine 
Însă am îndrăznit să fiu mereu EU !

Azi este șansa ta  !!

         Astăzi este marți sau poate fi joi sau sâmbătă. Denumirea zilei este o etichetă ce se pierde în neantul trecutului.  Când te gândești la ziua de ieri ... sau poate la alte zile trecute ce simți ?  Ai putea simți poate o ușoară dezamăgire, poate tristețe sau poate  chiar o umbră de neputință.  Sunt ale tale, sunt propriile tale trăiri prezente ACUM,  însă ale zilelor trecute. Toate simțirile tale sunt păstrate adânc în suflet,  păstrate ca o comoră, și ies la iveală ca o vizită neașteptată, un musafir poate nepoftit  ce face ca starea ta, alegerile tale  să fie atât de grele, de confuze. Experiența,  conceptele mărețe îți spun că nu poți schimba trecutul, că nu stă în puterea ta să faci asta. Că timpul  înaintează fie că vrei fie că nu...  el trece. 

        Eu îți pot spune că TU POȚI face ceva .Ceva stă în PUTEREA ta..poți face schimbările pe care TU le vrei, poți fi CREATORUL propiului prezent... Astăzi prin puterea creației  pe care tu o deții,  poți face schimbările pe tu le vrei,  poți trăi ceva ce ieri nu ai putut, poți simțit ceva ce ieri nu ai simțit, doar prin alegerile pe care le faci.   Recunoaște-ti simțirile trecute, înțelegele, acceptă-le și ALEGE să ai trăiri frumoase, trăiri ce te înalță, trăiri pline de liniște, bucurie, împlinire. 

   Azi este șansa ta !  Alege șansa prezentului !

,,Timpul nostru are nevoie de oameni care să fie asemenea arborilor, încărcați de o pace tăcută ale căror rădăcini cresc deopotrivă din mijlocul pământului și din mijlocul cerului.” O. Clement

          Alege un arbore care îți place și privește-l, poate la început fugar dar apoi din ce în ce mai profund până ce simți că ființa ta se contopește în măreția lui. Privește-l, admiră-l și caută defecte, ești liber să cauți. Arborele îți va  spune mai multe decât crezi. Ai răbdare și ascultă glasul tău interior,  și te vei cunoaște cum nu te-ai cunoscut nicicând.

Tu cât de mult accepți plictiseala în propia viață? 

      Plictiseala înseamnă repetiție,  fie ea acasă, la muncă sau în relațiile tale sau pur și simplu parcurgerea zilnică a aceluiași traseu.   

      Știi și tu foarte bine că lucrurile cunoscute sunt cele mai comode, însă sunt plictisitoare . Toate acele lucruri pe care le accepți și le execuți  în mod automat, nu face decât să țină mintea ta într-o stare de letargie.  O stare de  somnolență  profundă care devine atât de familiară încât frica că ai putea să o pierzi, te înfioară. 
      Însă, toate acestea unde duc, te-ai întrebat? Întreabă-te acum ..  Întreabă-te cât de mult te dezvoltă ? Care este drumul evoluției tale?  Iar acum când ai aceste răspunsuri, ce simți cu privire la toate astea?
    Trezește-te, Provoacă-te, Improvizează  și Gravitează în jurul lucrurilor noi și astfel mintea, cât și sufletul și trupul vor fi readuse la viață, și o cascadă de reacții, stări și idei te vor înviora.
    Lasă deoparte plictiseală  și primește la schimb voiciunea, elanul și curajul.

Bine ai venit !!

     Această poezie va spune mai multe decât crezi :

 Această fiinţa umană este o casă de oaspeţi:

În fiecare dimineaţă, un nou venit. 
O bucurie, o întristare, o josnicie, 
O priză de conştiintţă trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neaşteptat.

Întâmpină-i şi bucura-i pe toţi!
Chiar dacă sunt un grup de regrete, 
Ce-ţi zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuşi, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, ruşinea, răutatea,
Întâmpină-le la uşă râzând, 
Şi invită-le înăuntru.

Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.

                                                                        ,,Casa de oaspeti ” - Rumi